Important de știut pentru pomenirea celor adormiți04-03-2021
Important de știut pentru pomenirea celor adormiți
„Pomenirea în Biserică a celor adormiți în Domnul constituie un act de credință ortodoxă și mărturie a iubirii față de semeni. Pentru cinstirea memoriei lor, Biserica Ortodoxă păstrează o rânduială amplă de slujbe și pomeniri (parastase) care cuprind rugăciuni și cereri pentru iertarea păcatelor acestora, odihna și mântuirea sufletelor lor” (P.F. Daniel, Patriarhul B.O.R.)
Anul are 3 sâmbete de pomenire denumite Sâmbăta morților, 6 sâmbete de pomenire în Postul Sfintelor Paști. Între cei pomeniți, o zi specială au și eroii neamului nostru românesc care sunt pomeniți in ziua de Înălțare a Domnului.
În calendarul ortodox bisericesc pe 2021 sunt următoarele zile de pomenire:
- 6 martie: Sâmbăta morţilor – Moşii de iarnă;
- 20 martie: Sâmbăta Sf. Mare Mc. Teodor;
- 27 martie: A doua sâmbătă din Postul Mare;
- 3 aprilie: A 3-a sâmbătă din Postul Sfintelor Paşti;
- 10 aprilie: A patra sâmbătă din Post;
- 17 aprilie: A 5-a sâmbătă a Marelui Post;
- 24 aprilie: Sâmbăta lui Lazăr;
- 10 iunie: Înălţarea Domnului (Ziua Eroilor) – se va oficia doar pomenirea eroilor;
- 19 iunie: Sâmbăta morților – Moșii de vară;
- 30 octombrie: Sâmbăta morților – Moșii de toamnă.
Slujbele în care se pomenesc cei adormiți în Domnul poartă numele de parastase. Acestea sunt ierurgii speciale ale Bisericii la care credincioșii aduc colivă făcută din boabe de grâu, care simbolizează trupul mortului, el nefiind de față. Să nu uităm că bobul de grâu, așa cum spune Mântuitorul Iisus Hristos, este simbol al Învierii - dacă nu este îngropat în pământ și nu putrezește, acesta nu rodește, nu înviază spre o rodire multiplă (cf. Ioan 12, 24). Pâinea și vinul însoțesc coliva la această slujbă.
Aceste slujbe se pot face ori de câte ori dorim să ne rugăm pentru cei trecuți la Domnul, dar în special în sâmbetele de peste an, cu unele excepții.
Cei adormiți sunt pomeniți inclusiv la Sfânta Liturghie.
Există și anumite momente de pomenire a răposaților, numite soroace. Este vorba despre pomenirile la 3, 9, 40 de zile după moarte, apoi 3, 6, 9 luni și din an în an până la 7 ani.
Pomenirea eroilor este semnul neuitării și prețuirii noastre pentru jertfa lor și speranța comuniunii lor veșnice cu Hristos Domnul, în nădejdea învierii și a vieții veșnice. Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi sărbătoare națională bisericească. În aceasta zi, în toate bisericile din țară şi străinatate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului.
Zile în care nu se oficiază parastase
Pe parcursul anului calendaristic există zile în care nu se oficiază parastase. Pentru anul 2021 ele sunt următoarele:
§ La Praznicele Împărătești (la Înălțarea Domnului se va săvârși doar pomenirea specială a eroilor);
§ În zilele de rând (luni-vineri) ale Postului Mare (se săvârșește doar Litia mică pentru morți);
§ În zilele aliturgice;
§ În perioada de la Duminica Floriilor până la Duminica Sfântului Apostol Toma (25 aprilie – 9 mai);
§ În perioada de la Crăciun până la Bobotează (20 decembrie – 06 ianuarie).
Despre Colivă și istoricul apariției ei în Tradiția Bisericii Ortodoxe
În sâmbăta de la sfârşitul primei săptămâni a Postului Mare se face pomenirea minunii Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron, care a izbăvit pe creştinii ce posteau, de la spurcarea cu jertfe idoleşti, pusă la cale de împăratul Iulian Apostatul (361-363). Minunea este totodată şi un fel de încheiere a săptămânii de nevoinţă, arătându-ne că prin post şi rugăciune se zădărnicesc toate uneltirile vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi căci cu noi este Dumnezeu şi nimeni nu poate sta împotriva noastră.
Împăratul Iulian Apostatul vrea să strice postul creștinilor
Minunea descoperirii colivei de către Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron s-a făcut astfel: împăratul Iulian Apostatul, aducându-şi aminte, că în săptămâna întâi a marelui post, creştinii țin post aspru, a vrut să spurce alimentele întregii cetăţi cu sângele de la jertfele idolilor. Atunci a chemat pe eparhul cetăţii şi i-a zis: „Ascultă, eparhule, zeii cei mari mi-au adus aminte că creştinii nazarineni şi galileeni nu ne ascultă bine, ci ne fac rău. Să facem şi noi ceva ca să ne asculte de silă. Porunceşte să nu se vândă în cetate altă mâncare decât numai cele împărăteşti, dar acestea să fie îmbibate cu sângele jertfelor, căci aşa făcând, se vor împărtăşi creştinii cu sila şi ni se vor supune. Dar acestea să se facă pe ascuns, ca să nu ştie creştinii şi să se păzească”.
Coliva, mâncarea ce îi salvează pe săraci
Porunca împăratului a fost împlinită întocmai, dar Dumnezeu nu a îngăduit ca cei ce îl iubeau să se spurce, mâncând din sângele jertfelor și a trimis la Eudoxie, care era pe atunci Arhiepiscop al Constantinopolului, pe Sfântul Marele Mucenic Teodor Tiron. Acesta, venind la arhiereu, i-a zis astfel: „Degrabă sculându-te, să aduni turma lui Hristos şi să porunceşti cu tărie ca nimeni să nu mănânce bucatele şi băuturile cele ce se vând în târg, căci toate sunt întinate cu sânge din jertfele idoleşti, după porunca păgânului împărat”. La auzul acestei porunci, știind că nu toți locuitorii orașului aveau hrană depozitată, mai ales cei săraci, și că imposibilitatea de a cumpăra din piață ar fi dus la înfometarea lor, arhiereul a întrebat: „Cum s-ar putea ca cei săraci să nu cumpere bucate din târg?” Atunci i-a grăit Sfântul: „Să li se dea colivă şi se va mângâia neajunsul lor”. Coliva, după lămurirea Sfântului Teodor, era denumirea dată grâului fiert, în regiunea sa natală, Evhaita.
Eudoxie, sculându-se îndată, a adunat toți creștinii şi le-a spus ceea ce a văzut şi a auzit. Deci, făcând colivă, a ferit turma lui Hristos nevătămată de vicleșugul împăratului. Nimeni n-a cumpărat din alimentele împărăteşti, încât toate s-au stricat în săptămâna aceea şi au fost aruncate în mare. Păgânul împărat, văzând că planul lui a fost descoperit, a poruncit să fie puse din nou spre vânzare alimentele obișnuite. Iar poporul lui Hristos, sfârşindu-se săptămâna întâi a marelui post, în sâmbăta aceea a făcut pomenirea Sfântului Mucenic Teodor, cu colivă, mulţumind lui Dumnezeu şi cinstindu-l pe sfântul Său, Teodor.
Coliva, simbol al învierii trupurilor
Pomenirea Sfântului Teodor din prima sâmbătă a Postului Mare, consfințită în Sinod, pe vremea Arhiepiscopului Nectarie al Constantinopolului (381-397), a fost corelată cu pregătirea colivei, în amintirea minunii. De atunci, coliva a fost asociată cu pomenirea morților, în nădejdea învierii. Se poate vorbi astăzi despre o semnificație teologică explicită a colivei, element nelipsit la slujba parastasului și a înmormântării, așa cum spune Părintele Ene Braniște, aceea de expresie materială a credinței noastre în nemurire și înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuși le-a înfățișat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot aşa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învie apoi întru nestricăciune (Ioan 12, 24 şi I Corinteni 15 ,36-42).
Comemorarea mucenicului Teodor Tiron într-o sâmbătă, în mod normal consacrată memoriei colective a sfinţilor şi a martirilor apare, aşadar, drept o încununare a acesteia, înscriindu-se ca un fel de concluzie a seriei celor trei sâmbete festive: Sâmbăta Morţilor, Sâmbăta Asceţilor şi Sâmbăta Sfântului Teodor. Pe de altă parte, celelalte sâmbete din Postul Mare nu vor cuprinde comemorări deosebite, sărbătoarea colivelor îngăduind astfel evidenţierea caracterului privilegiat al primei săptămâni. La încheierea acesteia din urmă, adunarea mucenicilor, reprezentată de Sfântul Teodor, se alătură, aşadar, prin ru-găciunile şi exemplele lor, eforturilor întreprinse de credincioşi, pentru a-i ajuta pe calea ce le rămâne de parcurs în săptămânile următoare. (Sursa AROLA)